Und sunt stocate obiectele în memorie?

Obiectele din memorie sunt de obicei stocate în heap.

Heap-ul este o zonă de memorie unde obiectele sunt alocate dinamic în timpul execuției programului. Durata de viață a obiectelor din heap este determinată de colectorul de gunoi (dacă există în limbaj) sau de eliberarea explicită a memoriei.

Spre deosebire de heap, pe stivă (stack) sunt stocate variabilele locale de tipuri primitive, referințele către obiecte și informațiile despre apelurile de funcții. Dimensiunea stivei este fixă sau limitată, iar datele de pe stivă sunt eliminate la ieșirea din domeniu.

Diferență	Heap	Stivă (Stack)
Scop	Stocarea obiectelor, array-urilor	Stocarea tipurilor primitive, referințelor
Alocare	Dinamic	Automată
Gestionare	Colector de gunoi / explicit	Automată
Viteză	Mai lent	Mai rapid
Dimensiune	Flexibil, poate fi mare	Fixă / Limitată

Exemplu în Java:

// În stivă se stochează referința 'myObject'
MyClass myObject = new MyClass(); // Obiectul MyClass este stocat în heap

int count = 10; // Variabila 'count' (primitiv) este stocată în stivă

Exemplu în Python:

# Variabila 'my_list' în stivă, lista în heap
my_list = [1, 2, 3]

# Variabila 'name' în stivă (referință), șirul în heap
name = "Alice"

age = 30 # Numărul întreg poate fi stocat în stivă (valori mici) sau în heap (în funcție de implementarea Python)

Locația specifică poate depinde de limbajul de programare, runtime-ul și arhitectura (de exemplu, la utilizarea analizei de evadare, obiectul poate fi alocat pe stivă chiar și pentru tipuri de referință, RUST).