Vorbește despre cuvântul cheie _fastcall, scopul și caracteristicile de utilizare.

fastcall — este un specificator de convenție de apel (calling convention) în C/C++, care determină modul în care argumentele unei funcții sunt transmise și cum este returnată valoarea între funcția apelantă și cea apelată. Scopul principal al fastcall este de a îmbunătăți performanța apelurilor de funcții prin transferul unei părți sau a tuturor argumentelor în registrele procesorului, în loc de pe stivă.

Caracteristici de utilizare:

• Transmiterea argumentelor: Primele câteva argumente (numărul depinde de arhitectură și compilator, de obicei 2-4) sunt transmise în registrele generale. Restul argumentelor sunt transmise prin stivă.
• Registre: Se folosesc registre specifice, în funcție de arhitectură și compilator (de exemplu, pe x86 pot fi ECX, EDX).
• Stivă: Dacă există mai multe argumente decât pot fi stocate în registre, cele rămase sunt plasate pe stivă de la dreapta la stânga.
• Curățarea stivei: Curățarea stivei după apelul funcției este realizată de funcția apelată (callee-cleanup).
• Tipuri de date: De obicei, în registre se transmit tipuri de date întregi și pointeri. Structurile și obiectele mari sunt de obicei transmise prin stivă.
• Compatibilitate: fastcall nu este un specificator de apel standard în C/C++. Suportul și comportamentul său depind de compilator (de exemplu, MSVC, GCC). Nu trebuie amestecate apelurile cu diferiți specificatori fără declarație explicită.
• Aplicare: Poate fi folosit pentru optimizarea funcțiilor apelate frecvent cu un număr mic de argumente.
• Declarație: Se declară înaintea tipului de returnare al funcției.

Exemplu:

// Declararea unei funcții cu fastcall (pentru MSVC)
int __fastcall AddNumbers(int a, int b, int c);

// Implementarea funcției
int __fastcall AddNumbers(int a, int b, int c) {
    // a și b pot fi transmise în registre (de exemplu, ECX, EDX)
    // c va fi transmis pe stivă
    return a + b + c;
}

// Apelarea funcției
int result = AddNumbers(1, 2, 3);