Cum se realizează o împărțire echivalentă fără utilizarea valorilor limită?

Divizarea în clase echivalente fără utilizarea valorilor limită constă în definirea seturilor de date de intrare care, se așteaptă, vor fi procesate de sistem în mod identic. În loc să se concentreze pe limitele intervalului, se identifică reprezentanți tipici pentru fiecare clasă.

Algoritmul este următorul:

1. Analizați cerințele: înțelegeți funcționalitatea și determinați ce date de intrare influențează comportamentul sistemului.
2. Identificați clasele: împărțiți datele de intrare în grupuri care reprezintă situații sau condiții de procesare similare. Datele din fiecare clasă trebuie să se comporte identic.
3. Alegeți reprezentanți: selectați unul sau mai mulți reprezentanți tipici pentru fiecare clasă, fără a vă concentra pe valorile extreme.
4. Creați cazuri de test: utilizați reprezentanții aleși pentru a forma cazuri de test.

Exemplu: o funcție acceptă un număr de la 1 la 100.

În loc de limite (1, 100), se pot defini clase:

• Numere în intervalul (1, 100): de exemplu, 5, 50, 95.
• Numere în afara intervalului (< 1): de exemplu, -10, 0.
• Numere în afara intervalului (> 100): de exemplu, 110, 200.

Pentru fiecare clasă, se alege un reprezentant, de exemplu:

• Clasa "Numere în interval": 50
• Clasa "Numere în afara intervalului (< 1)": 0
• Clasa "Numere în afara intervalului (> 100)": 150

Astfel, cazurile de test vor include acești reprezentanți, fără a se concentra explicit pe valorile limită 1 și 100.