Ce tip de tipizare există în Python: statică sau dinamică?

Dinamic, dar cu elemente statice datorită adnotărilor de tipuri.

În tipizarea dinamică, tipul unei variabile este determinat în timpul execuției programului pe baza valorii atribuite.

# Tipizare dinamică: x poate lua diferite tipuri de date
x = 10  # int
x = "salut" # str

De la versiunea Python 3.5, au fost adăugate adnotări de tipuri (type hints), care permit indicarea tipului așteptat al unei variabile, argument al funcției sau valoare de returnare. Acest lucru nu face ca Python să devină un limbaj cu tipare statice în sensul clasic, dar permite utilizarea analizatorilor statici de cod (de exemplu, mypy) pentru verificarea tipurilor înainte de rularea programului.

# Adnotări de tipuri
def greet(name: str) -> str:
    return f"Salut, {name}"

vârstă: int = 30

Principalele diferențe între tipizarea dinamică și cea statică:

Caracteristică	Tipizare dinamică	Tipizare statică
Definirea tipurilor	În timpul execuției	În timpul compilării
Verificarea erorilor de tip	În timpul execuției	În timpul compilării
Flexibilitate	Mai mare	Mai mică
Performanță	Poate fi mai mică (din cauza verificărilor în timpul execuției)	De obicei mai mare (tipurile sunt cunoscute dinainte)

În ciuda adnotărilor, Python rămâne un limbaj cu tipare dinamice, deoarece verificarea tipurilor în timpul execuției are loc în continuare, și se poate atribui unei variabile o valoare de alt tip, chiar dacă a fost o adnotare sintactică. Anotările servesc pentru a îmbunătăți lizibilitatea codului, pentru a facilita depanarea și pentru a folosi instrumente de analiză statică.