Cum se folosesc 'backing fields' în Kotlin?

Câmpurile de suport ('backing fields') sunt generate automat de compilator atunci când se utilizează getters/setters standard și nu necesită declarație explicită. Sunt folosite pentru a stoca valoarea proprietății.

Utilizarea explicită a 'backing fields' este necesară în cazuri rare, de exemplu, atunci când doriți să personalizați un getter sau setter și să faceți referire în același timp la valoarea propriei proprietăți, în loc să apelați getter-ul, ceea ce poate duce la recursie.

Pentru accesul explicit la 'backing field' în interiorul unui getter sau setter, se folosește identificatorul field.

class MyClass {
    var counter = 0 // Compilatorul va genera un backing field pentru această proprietate
        set(value) {
            // Verificarea condiției înainte de atribuție
            if (value >= 0) {
                // Acces explicit la backing field
                field = value
            }
        }
}

'Backing field' nu este generat pentru o proprietate dacă nu există o proprietate care să îl utilizeze (de exemplu, pentru proprietăți abstracte sau de interfață), sau dacă getter-ul și setter-ul sunt complet personalizate și nu utilizează 'backing field'-ul generat de compilator.

Exemplu în care 'backing field' nu este generat:

interface MyInterface {
    val abstractProperty: String // Fără backing field
}

class AnotherClass {
    val computedProperty: Int
        get() = (1 + 2) // Getter-ul nu utilizează backing field, nu există backing field
}