Puteți descrie experiența dvs. în aplicarea pattern-ului Chain of Responsibility în proiecte reale?

În unul dintre proiectele mele în Go, am folosit pattern-ul Chain of Responsibility pentru a gestiona cererile HTTP cu diferite niveluri de validare și autorizare. Fiecare handler din lanț verifica o condiție specifică — de exemplu, validitatea tokenului, drepturile de acces, formatul datelor — și fie procesa cererea, fie o transmite mai departe în lanț. Acest lucru a permis adăugarea flexibilă a noilor verificări fără a modifica codul existent și a îmbunătățit lizibilitatea.

Exemplu de implementare simplificată:

package main
import "fmt"

type Handler interface {
    SetNext(handler Handler)
    Handle(request string)
}

type BaseHandler struct {
    next Handler
}

func (b *BaseHandler) SetNext(handler Handler) {
    b.next = handler
}

func (b *BaseHandler) Handle(request string) {
    if b.next != nil {
        b.next.Handle(request)
    }
}

type AuthHandler struct { BaseHandler }

func (h *AuthHandler) Handle(request string) {
    if request == "valid_token" {
        fmt.Println("Auth passed")
        h.BaseHandler.Handle(request)
    } else {
        fmt.Println("Auth failed")
    }
}

func main() {
    auth := &AuthHandler{}
    auth.SetNext(&BaseHandler{})

    auth.Handle("valid_token")  // Auth passed
    auth.Handle("invalid")      // Auth failed
}

Această abordare ajută la separarea responsabilităților și facilitează întreținerea.