Care este cel mai semnificativ dezavantaj al Ansible?

Cel mai mare dezavantaj al Ansible este performanța sa atunci când lucrează cu infrastructuri mari. Spre deosebire de soluțiile care utilizează agenți (de exemplu, Chef sau Puppet), Ansible se bazează pe conexiuni SSH. Aceasta înseamnă că pentru fiecare operație, Ansible stabilește o nouă conexiune SSH cu fiecare nod controlat.

Problemele asociate cu aceasta sunt:

• Încărcare pe nodul de control: Serverul de control, de unde sunt lansate playbook-urile, trebuie să stabilească și să mențină multiple conexiuni SSH simultan.
• Încărcare pe nodurile remote: Fiecare nod gestionează conexiunile SSH intrante și executarea modulelor. Acest lucru poate crea vârfuri de încărcare, mai ales când se rulează în paralel pe multe noduri.
• Întârziere: Stabilirea unei conexiuni SSH durează timp, ceea ce încetinește executarea sarcinilor comparativ cu agenții care mențin conexiunea în mod constant sau folosesc alte protocoale.
• Lipsa unui stat persistent: Ansible este fără stare (fără păstrarea stării) în ceea ce privește procesele de fundal de lungă durată. El execută operațiunea și încheie sesiunea. Pentru scenarii complexe de monitorizare sau sincronizare continuă, acest lucru este mai puțin eficient decât un agent care poate monitoriza în mod constant starea sistemului.

Deși Ansible are capacități de optimizare (pipelining, cache de facte), modelul fundamental de lucru prin SSH limitează scalabilitatea sa în comparație cu soluțiile bazate pe agenți atunci când se gestionează un număr foarte mare de noduri simultan.