Cum se aplică principiul inversiunii dependențelor în Clean Architecture pentru a separa responsabilitățile între straturi?

În arhitectura curată, principiul inversiunii dependențelor (Dependency Inversion Principle) se aplică pentru a împărți responsabilitatea între straturi în următorul mod:

• Modulele de nivel înalt (de exemplu, logica de afaceri) nu depind de modulele de nivel inferior (de exemplu, implementările de acces la date sau UI), ci ambele depind de abstracții (interfețe).

• Abstracțiile sunt definite în straturile de nivel superior (de exemplu, în stratul de domeniu), iar implementările acestor interfețe se află în straturile inferioare (de exemplu, în infrastructură).

• Acest lucru permite logicii de afaceri să fie independentă de detaliile de implementare, ceea ce facilitează testarea, întreținerea și extinderea.

Exemplu: în stratul de domeniu se definește o interfață de repository:

interface UserRepository {
    fun getUser(id: String): User
}

În stratul de date se implementează această interfață:

class UserRepositoryImpl : UserRepository {
    override fun getUser(id: String): User {
        // implementarea accesului la bază de date
    }
}

Logica de afaceri depinde doar de interfața UserRepository, iar implementarea concretă este injectată prin constructor sau container DI. În acest mod, straturile sunt conectate prin abstracții, nu direct.