Ce reprezintă un index din punct de vedere al stocării în memorie? Cum interacționează cu tabelul?

Indexul din baza de date este o structură de date specială care accelerează căutarea și sortarea după coloanele tabelului.

Din punctul de vedere al stocării în memorie, indexul este de obicei implementat ca un arbore (de exemplu, un arbore B sau un arbore B+) sau o tabelă hash. În arbore, sunt stocate cheile (valorile coloanelor indexate) și pointeri către înregistrările corespunzătoare din tabel.

Interacțiunea cu tabelul:

• La crearea unui index, sistemul de gestionare a bazei de date construiește o structură care asociază valorile cheilor cu adresele fizice sau identificatorii rândurilor din tabel.
• La executarea unei interogări cu o condiție pe coloana indexată, sistemul de gestionare a bazei de date consultă indexul, găsește rapid cheile necesare și, pornind de la acestea, înregistrările corespunzătoare din tabel.
• Indexul permite evitarea scanării complete a tabelului, accelerând semnificativ operațiunile de selecție.

Astfel, indexul este o structură suplimentară care stochează chei ordonate și legături către date, asigurând acces rapid la rândurile tabelului după valorile coloanelor.