Când ar trebui să folosiți o interfață și când o clasă abstractă?

Folosim o clasă abstractă pentru a crea funcționalitate de bază și o stare generală, pe care subclasele o pot moșteni. Este potrivită atunci când există metode comune cu implementare și metode care trebuie suprascrise. Clasa abstractă poate avea câmpuri și constructori.

// Clasă abstractă
abstract class Animal {
    String name;

    public Animal(String name) {
        this.name = name;
    }

    abstract void makeSound(); // Metodă abstractă

    void eat() { // Metodă cu implementare
        System.out.println(name + " mănâncă.");
    }
}

Folosim o interfață pentru a defini un contract care descrie un set de metode ce trebuie implementate de clase. Este potrivit pentru atingerea comportamentului multipl (moștenire multiplă de funcționalitate). Interfața nu poate avea stare (câmpuri de instanță, cu excepția constantelor) și nici constructori (înainte de Java 8).

// Interfață
interface Flyable {
    void fly(); // Metodă abstractă
}

Tabel comparativ al diferențelor:

Caracteristică	Clasă abstractă	Interfață
Tip de membri	Câmpuri, metode abstracte și concrete, constructori	Constante, metode abstracte (implicit), metode statice și default (din Java 8)
Implementarea metodelor	Poate avea metode cu implementare	Doar metode abstracte până la Java 8, cu Java 8 - static și default
Stare	Poate avea stare (câmpuri)	Nu poate avea stare (câmpuri de instanță)
Moștenire	Moștenire simplă	Implementare multiplă
Utilizare	"este un" (is-a) - tip de bază	"are" (has-a) - contract de comportament