Cum stabilești ce trebuie testat?

Pentru a determina ce trebuie testat, folosesc o combinație de abordări:

Analiza cerințelor:
- Studierea documentației (specificații tehnice, povești de utilizator, specificații).
- Clarificarea punctelor neclare cu analiști, dezvoltatori, Product Owner.
- Divizarea cerințelor în cazuri de test atomice.
Testarea bazată pe risc:
- Identificarea celor mai critice sau frecvent utilizate funcții ale sistemului.
- Evaluarea probabilității de apariție a defectelor și impactul lor potențial.
- Prioritizarea testelor pe baza riscurilor identificate.
Studierea artefactelor de dezvoltare:
- Analiza mockup-urilor UI/UX.
- Revizuirea modificărilor în cod sau configurație (în cazul testelor de regresie).
- Studierea logurilor și rapoartelor despre defectele anterioare.
Utilizarea tehnicilor de analiză a testelor:
- Partiționarea echivalentă.
- Analiza valorilor limită.
- Diagrame de stare și tranziție.
- Tabele decizionale.
Testare exploratorie:
- Explorarea liberă a funcționalității pentru identificarea scenariilor și defectelor ne-uneori evidente.
- Generarea de idei de testare bazate pe înțelegerea comportamentului utilizatorului și sistemului.
Consultări cu echipa:
- Discuții despre detaliile implementării cu dezvoltatorii.
- Clarificarea scenariilor utilizatorului cu Product Owner.
- Schimb de experiență și cunoștințe cu alți testeri.
Automatizare:
- Identificarea candidaților pentru automatizare pe baza stabilității, criticității și frecvenței de execuție.
- Aplicarea piramidei de automatizare a testelor (Unit, Integration, UI).

Combinația acestor abordări permite crearea unui model de testare suficient, care acoperă cerințele funcționale și non-funcționale principale, precum și riscurile potențiale.