Ce este testul de recuperare în caz de defect (testul de failover)?

Testarea de failover este un tip de test non-funcțional care verifică capacitatea unui sistem sau aplicație de a comuta automat la un component de rezervă (server, bază de date etc.) în cazul defectării componentului principal.

Scopul principal: asigurarea continuității și disponibilității sistemului în situații de urgență.

Aspecte verificate:

• Timpul de comutare: Cât de rapid detectează sistemul defectul și se comută pe rezervă.
• Pierderea de date: Minimizarea sau eliminarea completă a pierderii de date în timpul comutării.
• Integritatea datelor: Menținerea integrității datelor după reconectarea la nodul de rezervă.
• Funcționalitatea: Funcționarea corectă a tuturor funcțiilor aplicației după comutare.
• Încărcarea: Capacitatea componentului de rezervă de a face față încărcării curente.

Scenarii de defectare includ:

• Defecțiunea serverului.
• Defecțiunea conexiunii de rețea.
• Defecțiunea bazei de date.
• Defecțiunea unui serviciu/component specific.

Exemple de teste:

1. Simularea deconectării serverului principal în timpul unei sesiuni active a utilizatorului. Se așteaptă o tranziție automată către serverul de rezervă fără a întrerupe sesiunea (sau cu pierdere minimă de progres).
2. Simularea defectării bazei de date principale în timpul unei tranzacții. Se așteaptă ca tranzacția să fie finalizată corect pe baza de date de rezervă.

Testele de failover sunt adesea realizate în medii de testare cât mai apropiate de cele de producție și pot necesita utilizarea unor instrumente specializate pentru a simula defectări.