Cum funcționează sistemul de nume de domeniu (DNS)?

DNS (Sistemul de Nume de Domeniu) este un sistem distribuit care convertește numele de domeniu (de exemplu, example.com) în adrese IP (de exemplu, 192.0.2.1). Acționează ca o agendă telefonică pentru internet.

Procesul de conversie a unui nume de domeniu în adresă IP include mai mulți pași:

1. Cererea clientului: Utilizatorul introduce un nume de domeniu în browser.
2. Resolver DNS local: Browserul trimite o solicitare către resolverul DNS local (de obicei configurat în sistemul de operare sau în router).
3. Cache-ul resolverului: Resolverul verifică mai întâi cache-ul său local. Dacă găsește înregistrarea, returnează direct adresa IP către client.
4. Cerere către serverul root: Dacă înregistrarea nu este în cache, resolverul trimite o solicitare către serverele DNS root (Root Name Servers).
5. Redirecționare către serverul TLD: Serverul root nu cunoaște adresa IP a domeniului solicitat, dar cunoaște adresele IP ale serverelor de domeniu de nivel superior (TLD, Top-Level Domain) corespunzătoare interogării (de exemplu, .com, .org). Redirecționează resolverul către serverul TLD corespunzător.
6. Redirecționare către serverul autoritativ: Serverul TLD știe care sunt serverele DNS autoritative care răspund pentru domeniul specific (de exemplu, example.com). Redirecționează resolverul către serverul autoritativ al domeniului.
7. Obținerea adresei IP: Serverul DNS autoritativ păstrează înregistrările pentru domeniul solicitat, inclusiv adresa IP. Returnează adresa IP resolverului.
8. Cache-ul și răspunsul către client: Resolverul cachează adresa IP obținută (conform timpului de viață al înregistrării, TTL) și o trimite către client.

Componentele principale ale DNS:

• Resolver DNS: Partea client care inițiază solicitările.
• Serverele DNS root: 13 clustere de servere distribuite în întreaga lume, care cunosc adresele serverelor TLD.
• Serverele TLD: Servere responsabile pentru zonele de nivel superior (.com, .org, .ru etc.), care cunosc adresele serverelor autoritative pentru fiecare domeniu din zona lor.
• Serverele DNS autoritative: Servere care păstrează înregistrările DNS efective pentru un domeniu specific.

Tipuri de înregistrări DNS:

• A (Adresă): Leagă un nume de domeniu de o adresă IPv4.
• AAAA (Adresă IPv6): Leagă un nume de domeniu de o adresă IPv6.
• CNAME (Nume canonic): Creează un alias pentru un alt nume de domeniu.
• MX (Schimbător de poștă): Indică serverele de poștă responsabile pentru primirea e-mailurilor pentru domeniu.
• TXT: Este folosit pentru stocarea informațiilor textuale (de exemplu, pentru SPF, DKIM).
• NS (Server de nume): Indică serverele DNS autoritative pentru domeniu.

Exemplu de înregistrare în zonă:

// Înregistrare A pentru domeniul principal
@ IN A 192.0.2.1
// Înregistrare CNAME pentru subdomeniul www
www IN CNAME @
// Înregistrare MX (prioritate 10)
@ IN MX 10 mail.exemplu.ro.