Puteți explica ce înseamnă termenul 'client gros' în arhitectura aplicațiilor?

„Client gros” (thick client) este un tip de aplicație client care efectuează cea mai mare parte a procesării datelor și logicii de afaceri pe partea clientului, nu pe server. În această arhitectură, aplicația client conține funcționalități semnificative, inclusiv interfața, procesarea datelor și logica, și poate funcționa autonom sau cu interacțiune minimă cu serverul.

Exemplu: o aplicație desktop pentru editarea documentelor, care salvează fișierele local și se sincronizează cu serverul doar atunci când este necesar.

Avantajele clientului gros:

• Sarcina mai mică pe server
• Răspuns rapid al interfeței
• Posibilitatea de a lucra offline

Dezavantaje:

• Mai dificil de actualizat și întreținut
• Necesită mai multe resurse pe client