Ce sunt cheile într-o bază de date?

Cheia într-o bază de date este unul sau mai multe câmpuri (coloane) ale unei tabele care servesc pentru identificarea unică a înregistrărilor (rândurilor) sau pentru stabilirea relațiilor între tabele.

Tipuri de chei:

• Cheie primară (Primary Key; PK):
  • Identifică în mod unic fiecare înregistrare din tabel.
  • Nu poate conține valori NULL.
  • Într-o tabelă poate exista doar o singură cheie primară.
• Cheie externă (Foreign Key; FK):
  • Stabilește o relație între două tabele, făcând referire la cheia primară sau la o cheie unică a altei tabele.
  • Asigură integritatea referențială, garantând existența înregistrării referențiate.
• Cheie unică (Unique Key; UK):
  • Asigură unicitatea valorilor în câmpurile indicate, dar poate conține valori NULL (de obicei nu mai mult de unul NULL).
  • Într-o tabelă pot exista mai multe chei unice.
• Cheie candidat (Candidate Key):
  • Orice set minim de câmpuri capabil să identifice în mod unic o înregistrare.
  • Din cheile candidate se alege una ca cheie primară.
• Supercheie (Super Key):
  • Set de câmpuri care poate identifica în mod unic o înregistrare. Cheia candidat este supercheia minimă.

Exemplu de utilizare a unei chei externe:

CREATE TABLE Orders (
    order_id INT PRIMARY KEY, -- Cheie primară pentru tabelul Orders
    customer_id INT,
    order_date DATE,
    FOREIGN KEY (customer_id) REFERENCES Customers(customer_id) -- Cheie externă care face referire la tabelul Customers
);

CREATE TABLE Customers (
    customer_id INT PRIMARY KEY, -- Cheie primară pentru tabelul Customers
    customer_name VARCHAR(255)
);