Explicați conceptul de scalare verticală în sisteme și în ce situații se aplică.

Scalarea verticală constă în creșterea capacității unui singur server sau nod al sistemului prin adăugarea de resurse: procesoare, memorie RAM, spațiu pe disc etc.

Se aplică atunci când:

• Este nevoie să se îmbunătățească performanța unui server existent fără a modifica arhitectura aplicației.
• Sistemul nu este proiectat pentru lucru distribuit sau este dificil de scalat orizontal.
• Este necesară o îmbunătățire rapidă a performanței fără implementarea unor soluții complexe de cluster.

De exemplu, dacă aveți o bază de date pe un singur server și sarcina crește, puteți crește numărul de nuclee CPU și volumul de memorie pentru a accelera procesarea solicitărilor.

Dezavantajele scalării verticale:

• Există o limită fizică a resurselor unui singur server.
• Hardware-ul puternic poate fi costisitor.

Spre deosebire de scalarea orizontală (adăugarea de noi servere), scalarea verticală este mai simplu de implementat, dar mai puțin flexibilă în cazul unor sarcini mari.