Care sunt metodele de grupare a experimentului (randomizare pe grupuri)?

Clusterizarea experimentului (randomizarea pe clustere) este o metodă în care randomizarea nu are loc la nivelul utilizatorilor individuali, ci la nivelul grupurilor (clustere), de exemplu, departamente întregi, regiuni sau servere. Aceasta se folosește atunci când nu este posibil sau nu este de dorit să se împartă utilizatorii în interiorul unui cluster.

Metode principale de clusterizare:

• Randomizare simplă pe clustere: clusterele sunt distribuite aleatoriu în grupuri experimentale și de control.

• Randomizare stratificată pe clustere: clusterele sunt împărțite anterior în straturi în funcție de caracteristici importante (de exemplu, mărime, regiune), apoi se face randomizarea în interiorul fiecărui strat.

• Randomizare în perechi de clustere: clusterele sunt grupate în perechi cu caracteristici similare, apoi în fiecare pereche un cluster merge în experiment, celălalt în control.

• Randomizare multil nivel: utilizată atunci când există o ierarhie de clustere (de exemplu, școli și clase), iar randomizarea poate avea loc la diferite niveluri.

La analiza rezultatelor, este important să se țină cont de corelația intra-cluster, deoarece datele din interiorul unui cluster pot fi dependente, ceea ce influențează puterea statistică și necesită metode speciale de analiză (de exemplu, modele mixte).

Exemplu: dacă experimentul se desfășoară la nivelul magazinelor, toți clienții unui magazin intră în același grup pentru a evita amestecarea efectelor în interiorul magazinului.