Explica structura ierarhiei excepțiilor în limbajul Java și caracteristicile lor

În Java, ierarhia excepțiilor se bazează pe clasa Throwable, care are două subclase principale:

• Error — erori legate de mașina virtuală (de exemplu, OutOfMemoryError), de obicei nu sunt tratate în cod.
• Exception — excepții care pot și trebuie tratate.

La rândul lor, Exception se împarte în:

• Excepții verificate (Checked exceptions) — necesită tratare obligatorie sau declarație în semnătura metodei (de exemplu, IOException).
• Excepții neverifyate (Unchecked exceptions) — moștenesc de la RuntimeException (de exemplu, NullPointerException), nu necesită tratare obligatorie.

Caracteristici:

• Excepțiile verificate obligă programatorul să gestioneze explicit erorile, ceea ce crește fiabilitatea.
• Excepțiile neverifyate indică de obicei erori de programare.

Exemplu:

try {
    // cod care poate arunca IOException
} catch (IOException e) {
    e.printStackTrace();
}

Astfel, ierarhia excepțiilor ajută la structurarea gestionării erorilor și la diferențierea diferitelor tipuri de probleme.