Ce dispatching este utilizat pentru extensii…

Gestionarea apelurilor pentru metodele implementate în extensii depinde de tipul extensiei și de caracterul metodei apelate:

Dispatch dinamic (Dynamic Dispatch): Se folosește pentru metodele definite în protocoale și extensiile acestor protocoale, atunci când metoda este apelată printr-o variabilă de tip protocol. Se aplică și pentru metodele extensiilor de clase.
Dispatch static (Static Dispatch): Se folosește pentru metodele definite în extensiile structurilor și enumerărilor. Apelul acestor funcții este determinat în timpul compilării.
Dispatch mixt (Witness Table): Pentru extensiile de protocoale cu implementare implicită. Dacă tipul care implementează protocolul deja oferă metoda, se va folosi acea implementare (dispatch dinamic). În caz contrar, se va apela implementarea din extensie prin intermediul Tabelei Martorilor (similar cu dispatch-ul static, dar pentru protocoale).

Exemplu:

// Extensie a unei clase - dispatch dinamic la apelul printr-o variabilă de tip de bază
class BaseClass {
}

extension BaseClass {
    func virtualMethod() {
        print("Extensie BaseClass")
    }
}

class DerivedClass: BaseClass {
    // Suprascrierea metodei de extensie este posibilă, dar nu este comună
    // override func virtualMethod() { print("Extensie DerivedClass") }
}

// Extensie a unei structuri - dispatch static
struct MyStruct {
}

extension MyStruct {
    func staticMethod() {
        print("Extensie MyStruct")
    }
}

// Extensie a unui protocol
protocol MyProtocol {
    func protocolMethod()
}

extension MyProtocol {
    func protocolMethod() { // Implementare implicită
        print("Implementare implicită a protocolului")
    }
}

struct ConformingStruct: MyProtocol {
    // Dacă se decommentariează, se va apela această implementare
    // func protocolMethod() { print("Implementare ConformingStruct") }
}

Ce dispatching este utilizat pentru extensii (extensions) în Swift?