Cum sunt utilizate stiva și heap-ul în memorie?

Stiva este utilizată pentru stocarea variabilelor locale, a parametrilor funcțiilor și a adreselor de returnare. Memoria este alocată și eliberată automat, conform principiului LIFO (Last-In, First-Out).

Heap-ul (heap) este utilizat pentru alocarea dinamică a memoriei pentru obiecte a căror dimensiune nu este cunoscută în timpul compilării sau a căror durată de viață depășește domeniul în care au fost create. Gestionarea memoriei pe heap se face manual sau cu ajutorul mecanismelor de gestionare a memoriei (ARC în Swift, colector de gunoi în alte limbaje).

Caracteristică	Stivă	Heap
Alocare	Automată	Dinamică (manual sau cu MRC/ARC)
Eliberare	Automat la ieșirea din domeniu	Manual (free) sau cu MRC/ARC
Dimensiunea datelor	Cunoscută în timpul compilării	Poate fi necunoscută până la execuție
Acces	Rapid, secvențial	Mai lent, aleatoriu
Structură	LIFO	Grafic de obiecte
Exemple	Variabile locale, parametri de funcții	Obiecte de clasă, structuri cu dimensiune variabilă

// Exemplu de utilizare a stivei și heap-ului în Swift

func myFunction() {
    // Variabilă locală pe stivă
    var stackVariable: Int = 10

    // Obiect de clasă pe heap
    let heapObject = MyClass()

    // Tip de valoare pe stivă (cu excepția structurilor care conțin tipuri referențiale)
    var stackStruct = MyStruct()

    // Structură care conține un tip referențial, o parte poate fi pe heap
    var mixedStruct = MyMixedStruct()
}

class MyClass {
    // Proprietățile obiectului sunt stocate pe heap
    var property: String = "Hello"
}

struct MyStruct {
    // Proprietățile de tip valoare sunt stocate pe stivă
    var property: Int = 20
}

class MyReferenceType {
    var value: Int = 30
}

struct MyMixedStruct {
    // Tip de valoare pe stivă
    var stackProperty: Int = 40
    // Tip referențial pe heap (referința însăși pe stivă)
    var heapReference: MyReferenceType = MyReferenceType()
}