Cum se diferențiază tipizarea statică și dinamică în limbajele de programare?

Tipizarea statică înseamnă că tipurile variabilelor sunt definite și verificate în timpul compilării. Acest lucru permite detectarea erorilor de tip înainte de rularea programului. De exemplu, în Swift sau C++, tipul variabilei este specificat explicit sau dedus de compilator și nu poate fi schimbat.

Tipizarea dinamică înseamnă că tipurile variabilelor sunt determinate în timpul execuției programului. Acest lucru oferă o flexibilitate mai mare, dar erorile de tip pot apărea doar în timpul rulării. Exemple de limbaje cu tipizare dinamică sunt Python și JavaScript.

Exemplu în Swift (tipizare statică):

var number: Int = 10
number = "șir" // Eroare de compilare

Exemplu în Python (tipizare dinamică):

number = 10
number = "șir"  # Funcționează fără erori