Explica ce se înțelege prin restricții în contextul bazelor de date.

În contextul bazelor de date, restricțiile (constraints) sunt reguli aplicate datelor din tabele pentru a asigura integritatea și corectitudinea acestora. Principalele tipuri de restricții:

• PRIMARY KEY — identificator unic al înregistrării.
• FOREIGN KEY — referință la o cheie dintr-o altă tabelă, asigură legătura între tabele.
• UNIQUE — garantează unicitatea valorii în coloană.
• NOT NULL — interzice stocarea valorilor goale.
• CHECK — verifică dacă valoarea îndeplinește o anumită condiție.

De exemplu, restricția FOREIGN KEY nu va permite adăugarea unei înregistrări cu un identificator inexistent în tabela asociată, prevenind încălcarea relațiilor.