Cum se determină nivelul optim de abstracție generală în dezvoltarea soluțiilor software?

Nivelul optim de abstracție este cel în care codul este suficient de generalizat pentru a fi reutilizat și flexibil, dar fără a deveni prea complex sau dificil de înțeles.

Pentru a-l determina, trebuie:

• Să evaluați cât de des se repetă logica pe care doriți să o abstractizați. Dacă repetările sunt puține, poate fi inutilă abstracția.
• Să vă asigurați că abstractizarea nu complică înțelegerea codului. Dacă trebuie să scrieți multe clase sau interfețe suplimentare, poate fi mai bine să simplificați.
• Să aplicați principiul KISS (Keep It Simple, Stupid) — să nu complicați inutil.
• Să verificați cât de ușor este să modificați și să extindeți codul cu abstractizarea actuală.

În practică, este vorba despre un echilibru între reutilizare, ușurința de întreținere și simplitate. De exemplu, în iOS se folosesc frecvent protocoale pentru abstractizare, dar nu este recomandat să creați protocoale prea mici fără un beneficiu real.