Care este diferența dintre utilizarea unei metode de clasă și a unei metode statice în implementarea Singleton?

În iOS, la implementarea pattern-ului Singleton, poți folosi fie o metodă de clasă, fie o metodă statică (de exemplu, în Swift — o proprietate statică).

Metoda de clasă (class func) poate fi suprascrisă în subclase, ceea ce permite modificarea comportamentului Singleton în moșteniri.

Metoda/proprietatea statică (static func/var) nu poate fi suprascrisă, asigurând o garanție mai strictă a unei singure instanțe.

Exemplu de Singleton folosind o proprietate statică în Swift:

class MySingleton {
    static let shared = MySingleton()
    private init() {}
}

Aici, shared este o proprietate statică, care este inițializată o singură dată și accesibilă global.

Utilizarea unei metode de clasă pentru obținerea Singleton-ului poate arăta astfel:

class MySingleton {
    private static var instance: MySingleton?
    class func shared() -> MySingleton {
        if instance == nil {
            instance = MySingleton()
        }
        return instance!
    }
    private init() {}
}

Principalul diferență este posibilitatea de suprascriere și flexibilitatea în utilizarea metodelor de clasă, în timp ce metodele/proprietățile statice sunt mai simple și mai sigure.