Explicați principiul de funcționare al tabelului de martori (Witness Table) în contextul implementării funcțiilor virtuale în programarea orientată pe obiecte.

Tabelul Martorilor (Witness Table) este o structură de date utilizată în implementarea funcțiilor virtuale în anumite limbaje și compilatoare (de exemplu, Swift) pentru a sprijini dispatch-ul dinamic și protocoalele.

Aceasta conține pointeri către implementările metodelor pe care o clasă sau structură le furnizează pentru o anumită interfață sau protocol. Când se apelează o metodă virtuală prin intermediul interfeței, sistemul consultă tabelul martorilor pentru a găsi implementarea corectă.

Astfel, tabelul martorilor asigură:

• Legătura între interfață (protocol) și implementarea concretă a metodelor
• Suport pentru polimorfism și apeluri dinamice de metode

Exemplu: dacă o clasă implementează un protocol cu metodele A și B, tabelul martorilor va conține pointeri către funcțiile specifice A și B ale acelei clase. La apelul prin protocol, sistemul folosește acest tabel pentru a invoca implementarea necesară.