Cum se aplică contextul în implementarea regulilor de afaceri prin UseCase?

În arhitectura care utilizează UseCase, contextul servește pentru a transmite toate informațiile necesare care influențează executarea regulilor de afaceri. Contextul conține date, stare și parametri necesari pentru funcționarea corectă a unui UseCase specific.

De exemplu, într-o aplicație iOS, contextul poate include utilizatorul curent, setările aplicației, starea sesiunii și alți parametri care influențează logica regulilor de afaceri. UseCase primește acest context și, pe baza lui, ia decizii, efectuează verificări și modifică starea.

Exemplu în Swift:

struct UserContext {
    let userId: String
    let isPremiumUser: Bool
}

class PurchaseUseCase {
    func execute(context: UserContext, itemId: String) {
        if context.isPremiumUser {
            // aplică reducere
        } else {
            // preț normal
        }
        // logică suplimentară de cumpărare
    }
}

Astfel, contextul asigură flexibilitate și reutilizare a regulilor de afaceri, permițând UseCase să se adapteze diferitelor condiții și date.