Care este diferența dintre depozitele relaționale și cele non-relaționale? Vorbește despre ACID.

Depozitele relaționale (de exemplu, PostgreSQL, MySQL) organizează datele în tabele cu scheme clar definite (rânduri și coloane), susțin relațiile între tabele (prin chei) și utilizează limbajul SQL pentru interogări. Ele asigură garanții stricte de integritate a datelor și suportă tranzacții cu proprietăți ACID.

Depozitele non-relaționale (NoSQL) sunt mai flexibile: pot stoca date sub formă de documente (MongoDB), cheie-valoare (Redis), grafuri (Neo4j) sau coloane (Cassandra). De obicei, scalarea se face orizontal și sunt optimizate pentru sarcini specifice, dar nu pot oferi garanții complete ACID.

ACID reprezintă un set de proprietăți ale tranzacțiilor:

• Atomicitate: tranzacția fie se realizează complet, fie deloc.
• Consistență: tranzacția aduce baza de date dintr-un stadiu corect în altul.
• Izolare: tranzacțiile paralele nu se influențează reciproc.
• Durabilitate: după confirmare, modificările tranzacției rămân pentru totdeauna.

Bazele de date relaționale respectă în mod strict ACID, ceea ce este important pentru sistemele critice pentru integritatea datelor. Bazele NoSQL pot utiliza modele de consistență mai slabe pentru performanță și scalabilitate.