Aceasta este o abordare pragmatică — tokenii plus un model de înfășurare consecvent previn corecțiile "one-off" și fac deciziile de aliniere auditable în Storybook. Cum decizi când o "impingere" vizuală (cum ar fi ajustarea ta de -2px) aparține ca token global versus o excepție cu scop de componentă, și cum gestionezi această decizie?