În contextul bazelor de date, termenul "cheie" în tabele înseamnă unul sau mai multe câmpuri (coloane) utilizate pentru identificarea unică a fiecărei înregistrări (rând) din tabel.

Tipuri principale de chei:

Cheie primară (Primary Key) — identificator unic al înregistrării, nu permite repetiții și NULL.
Cheie externă (Foreign Key) — câmp care face referire la cheia primară a altei tabele, asigurând legătura între tabele.

De exemplu, în tabelul utilizatorilor, câmpul user_id poate fi cheia primară, identificând în mod unic fiecare utilizator.

Anterior În continuare