Care sunt abordările preferate în prezent pentru configurarea traficului de intrare: utilizarea resursei ingress încorporate sau specificarea explicită a controlerului ingress în cadrul aplicației?

În practicile moderne de DevOps, de obicei se preferă indicarea explicită a controlerului de ingress în afara aplicației, în loc de utilizarea resursei de ingress încorporate în aplicație.

Motivuri:

• Separarea responsabilităților: Controlerul de ingress este gestionat la nivelul infrastructurii sau clusterului, iar aplicația rămâne independentă de configurațiile specifice de rutare.
• Flexibilitate și scalabilitate: Un controler de ingress poate deservi mai multe aplicații, simplificând gestionarea și actualizările.
• Securitate și control centralizat: Politicile de securitate, SSL, rutarea și echilibrarea încărcării sunt configurate centralizat.

Prin urmare, de obicei se creează un controler de ingress separat (de exemplu, NGINX Ingress Controller) și se configurează resurse de ingress care fac referire la serviciile aplicațiilor, în loc să se integreze logica de ingress în aplicație.