Ce este polimorfismul în contextul limbajelor de programare C/C++?

Polimorfismul este proprietatea obiectelor de a avea multiple forme sau de a reprezenta mai multe tipuri într-o ierarhie de moștenire. Permite lucrul cu obiecte din diferite clase printr-o interfață comună a clasei de bază.

În C++, polimorfismul se implementează în două moduri principale:

1. Polimorfismul în timpul compilării (static, polimorfism ad-hoc):

   • Se realizează prin suprasarcina funcțiilor și suprasarcina operatorilor.
   • Alegerea funcției sau operatorului specific are loc în timpul compilării.

   // Exemplu de suprasarcină a funcțiilor
   void print(int a) { /* ... */ }
   void print(double b) { /* ... */ }
   

2. Polimorfismul în timpul execuției (dinamic, polimorfism de subtip):

   • Se realizează prin funcții virtuale și pointeri/legături către clasa de bază.
   • Alegerea funcției specifice care va fi apelată are loc în timpul execuției.
   • Necesită ca cel puțin o funcție virtuală să fie prezentă în clasa de bază.
   • Utilizează tabelul de funcții virtuale (vtable).

   // Exemplu de polimorfism dinamic
   class Base {
   public:
       virtual void show() { /* Implementare în clasa de bază */ }
   };
   
   class Derived : public Base {
   public:
       void show() override { /* Implementare suprascrisă */ }
   };
   
   // Utilizare
   Base* ptr = new Derived();
   ptr->show(); // Se apelează Derived::show()
   

Polimorfismul permite scrierea unui cod mai flexibil și extensibil, deoarece noi clase pot fi adăugate fără a modifica codul existent care lucrează cu clasa de bază.